La supermarket, la standul de dulciuri, eram confruntat cu o spinoasa problema:
SE DAU:
Constante:
- trei bancnote de un leu, usor sifonate, pierdute acum un milion de ani, gasite intr-o ruptura a captuselii hainei "de mers la pescuit"; nici nu va imaginati bucuria regasirii dupa o zi grea, in frig, pe malul "baltii";
- una bucata insatiabila pofta de dulce;
Variabile:
- 4 bare de ciocolata "Rom Tricolor" a cate 32 grame fiecare, la pretul unitar de 0,75 lei;
- 1 bucata "blister" Rafaello - Ferrero Rocher continand 4 bomboane, ambalate global, la pretul total de 2,95 lei;
SE CERE:
Sa se efectueze dureroasa alegere.
REZOLVARE:
Desigur, cumuland experienta de viata postdecembrista, afinitatea pentru produsele cu un nivel calitativ superior, apetitul pentru ceea ce este occidental in detrimentul reminiscentelor unor obiceiuri alimentare din vremuri demult apuse, ......................, toate ar trebui sa incline balanta inspre succesul tehnologiei culinare, de marketing si merchandising ale vestului in fata stoicului "rom tricolor".
Pentru ochiul neinstruit... alegerea pare simpla - rafinamentul bomboanelelor occidentale in detrimentul simplitatii aproape brutale a romului amestecat cu autohtona ciocolata menaj, staniolul bicolor al sfericelor minuni in locul ambalajului banal al barelor dreptunghiulare. Pana si ca eficienta, calculata ca raport al cantitatii supra efectul de satisfacere imediata dar pe termen scurt a setei de dulce, micutele occidentale triumfa de la distanta. Si totusi, ca economicitate, cantitatea de dulce procurata cu aceeasi suma de bani este net superioara in cazul achizitiei tricolorelor bare: 4x32g=128 grame de dulce fata de mai putin de 40g in cazul sferelor cu miez de alune de padure.
Dupa o zi privind la valurile marii si la imensa plaja fara de sfarsit din Mamaia, pescarul nostru e predispus la meditatie si asocieri libere: alegerea intre dulciuri i se pare asemanatoare cu optiunea intre doua femei: amandoua sunt dulci, dar Rafaello este fina, in timp ce "Senzatia tare din '84" pare de o simplitate aproape naiva, ca sa nu spunem lipsita de imaginatie.
La fel cum cele mai frumoase femei sunt, in marea lor majoritate mai micute de statura, Rafaello se straduieste sa dovedeasca veridicitatea afirmatiei "Esentele tari se tin in sticlute mici". Tricolora este insa de parere ca dulce este dulce, indiferent de inaltimea celei disponibile sa contribuie la sporirea glicemiei tale.
Ca sa ajungi la prezenta scenica deosebita a delicatelor frantuzoaice, trebuie un efort investitional si de vointa deosebit (poate si un sponsor ;) ) - ambalajul stralucitor cu efigia Ferrero Rocher este o rochie de seara cu semnatura unei case de moda de prestigiu prezentata pe catwalkurile de la Paris si Milano, crusta cu cacao este corpul inimaginabil de apetisant al unei femei deosebit de frumoase cu un bronz desavasit capatat intr-o vacanta in Maldive, crema fina cu gust de catifea ce iti dezmiarda simturile este un inflacarat si nesperat dialog elitist purtat cu o femeie de o frumusete rapitoare, menit sa spulbere preconceptiile conform carora femeile frumoase nu se pot ridica la inaltimea asteptarilor tale, fiind condamnate la statutul de carcasa atragatoare si... atat, iar miezul crocant de aluna de padure prajita, ei bine, asta e samburele de adevar din spatele religiei care trezeste in tine o recunostinta fata de divinitate, fata de Dumnezeu, Allah, Buddha, Manitou sau The Force (as in "May the force be with you") in urmatoarea dimineata, la capatul unei nopti petrecute alaturi de ea, cand primul lucru pe care il vezi este propriul tau chip reflectat in ochii ei abia deschisi: multumescu-Ti Tie Doamne!
In schimb, Aromata Drapelista iti aminteste de o tipa bine, deloc de lepadat, care nu pierde vremea cu fleacuri precum toale de fite - vezi bine ca se imbraca de la confiscate, si pe deasupra mai e si conservatoare in privinta coloritului si a modelului imbracamintii - sau cu frivolitati precum dialoguri prelungite pana tarziu in noapte, intr-un joc aproape adolescentin de-a soarecele si pisica care va sfarsi, evident, tot in pat - motiv pentru care sare rapid din tricolorele-i textile dezvelindu-si trupul bine cladit si la fel de bronzat ca al concurentei occidentale, oferindu-ti placeri ce iti trezesc amintiri de care nu vrei sa te desparti.
Si totusi... nu te saturi niciodata de dulce cu o bombonica Rafaello. Mai vrei una, si inca una, si inca una si... s-au facut deja 4, s-a terminat deja portia ta de dulce, scuturi disperat punguta si nu mai gasesti decat firimituri, dovezi tangibile ale culinarei si, de ce sa n-o spunem raspicat, comercialei tale legaturi cu micuta frantuzoaica - caci ai platit pentru a-ti ostoi nevoia de dulce. Si desi punguta e goala, nevoia ta de mantoza, fructoza, glucoza sau alte ... oze nu s-a potolit si mai vrei... dulce. Dar s-au dus cei 3 lei... iar in haina asta rapanoasa de mers la pescuit alte parale nu mai ai. Si chiar daca mai aveai, ai mai fi luat inca o pungulita de Ferrero Rocher, si la finele a inca 4 delicioase... intalniri, tot o intensa senzatie de insatisfactie glucidica te-ar fi incercat. E ceva cu bomboanele astea rafinate: iti iau negresit mintile, dar, parca-parca le lipseste ceva. Reteta nu e perfecta. Parca nu au chiar tot ce le trebuie ca sa stinga singure setea ta nebuna de... dulce. Parca mai merge ceva in completare. Un rom tricolor care stie cum stau treburile, care are taria de a incerca lucruri de care alte dulciuri se tem, care are in spate ani buni de experienta, are rabdare cu firea ta oscilanta intre "dulce domestic" si "dulce de import", care asteapta cuminte pe raft si nu pune conditii, caci stie ca te-ar pierde de musteriu; si parca, in ciuda apostrofarilor - de acum perimate - ale anturajului, de genul "te mai vezi ma` cu antedecembrista", stii ca va leaga amintiri de neuitat si stii ca nu poti renunta la ea. Poate ca nici nu trebuie - aveti o relatie deschisa, asa ca e ok sa experimentezi intoarceri in bratele ei oride cate ori ai parte de dezamagiri cu pustoaice rafinate... de import.
Fererro Rocher nu te tine de la supermarket pana acasa, si nevoia ta de dulce te face sa injuri ca ai fost un prost si ai aruncat si bruma de bani gasita in captusala hainei pe iluzii si fite de pansion. Si totusi... e asa de dulce :D
Pe de alta parte, daca de aceeasi suma de bani iei 4 bare de "Rom tricolor" iti ajung 2 pana acasa si mai ai si maine... de dulce :D. Poate cine stie... ti se face iar pofta.
"Dureroasa problema a alegerii" cum ar spune zvelta romanca, sau "l`embaras du choix" cum ar spune rafinata frantuzoaica - ambele privindu-ma in ochi si impartind cu generozitate bezele, una cu energia melanjului de cacao si rom, alta cu rafinamentul studiat in mari scoli de peste hotare - se manifesta in forma cea mai acuta la casa de marcat. Vanzatoarea intelege rapid problema vazandu-ma intr-o mana cu cele 3 constante verzui si sifonate, iar in cealalta cu cele 8 variabile.
"Ati gasit solutia la spinoasa dumneavoastra problema, domnule pescar?"
"Ma tem ca inca mai oscilez intre cele doua solutii posibile din multimea de solutii..."
"Ah."
"Sa fiu sincer, speram sa ma puteti ajuta sa pot extinde limitata multime de solutii" (Zambet fals politicos)
"Cu cea mai mare placere. Numai sa fie posibil." (Zambet rautacios insotit de spranceana ridicata)
"Ma intrebam... hmmm, astea nu se vand si la bucata? :D" (Arat spre bombonelele frumos sigilate in tipla.)
"Mda... banuiam eu. Ma tem ca nu." (Ranjeste satisfacuta - motivul imi scapa :). )
"As fi luat din amandoua, dar am doar 3 lei"
"Asta e, viata asta e pe bani: ori una, ori alta"
Un mare adevar...
Ideea e simpla. Solutia ideala ar fi fost cea de-a treia: 2 bare de Rom tricolor, doua bomboane Rocher. Motivatia?
1. Viata de burlac te-a invatat, pe sistemul "incercare si eroare", ca e mai bine sa ai cate putin din fiecare decat mult dintr-una singura.
2. Poate e si ceva din formatia ta de economist, caci la cursul despre burse ai invatat ca prima regula a plasamentului pe piata de capital e "don`t put all your eggs in a single basket" ;)
3. Poate e ferocitatea lupului care vrea sa vaneze toate speciile care se afla la nivelul prazii desemnate lui in lantul trofic, doar asa... de dragul experimentului.
4. Poate ca vrei sa tii cu dintii de invatamintele strabunicii care spunea ca e bine sa mananci din toate dulciurile, sa le stii tuturor gustul - cum altfel ai nazui sa ajungi vreodata Academician-Doctor-Inginer-Elena-Ceausescu daca nu le stii pe toate???
5. Poate temeritatea de a pretinde cu 3 constante in buzunar cate 2 variabile dulci-dulci din fiecare categorie, stiind ca in teorie nu se poate, dar practic... poate ca se poate face o exceptie pentru tine... poate iti mai iese zambetul ala macar odata :D
6. Poate ca ceasul tau biologic iti spune ca esti inca tanar si ca poti manca mult-mult dulce, si tie iti place atat de mult dulcele, si mai ales varietatea nuantelor si tonurilor lui si a formelor de prezentare...
Cine poate spune cu precizie?
Poate ca a fost odata, acum 7 ani o ciocolata olandeza perfecta, adusa de tata de la Haga: Era un amestec perfect de 11 tipuri de cacao, avea hotararea Romului tricolor si finetea Fererro Rocher, avea clasa, dar avea si gust. Un gust desavarsit. N-a mai fost niciun dulce ca ea. Nici macar unul. Oricat ai manca... ramane o intensa insatisfactie... Si apoi totul culmineaza cu o ridicatura din umeri si cu o privire lacoma aruncata raftului de dulciuri nedemne de a-i lua locul... numai si numai solutii-tampon... Ma rog, asta e CREIERUL... are nevoie de dulce!!! Ala a fost un dulce de colectie... Dar ala a fost un dulce scump, si pe deasupra cu TVA... accize... taxe vamale... comision in vama... ehehe... scump! Cel mai scump! Cel mai BUN !!! FARA EGAL! Sa fie clar.
"Deci, ce ramane?"
"Stiti... Fererro Rocher sunt bune. Delicate, fine, rafinate, prezentabile, delicioase... si totusi, niciodata nu te satura de... dulce: indiferent ca ai parte de 4, 8, 12, 16 sau oricare alt multiplu de 4, nu ai niciodata sansa sa te satisfaca complet. Ceva le lipseste. Nu imi dau inca seama ce este. Nu te poti satura de dulce cu ele. Poti cel mult sa te plictisesti cautand... satisfactia. Mai trebuie ceva. Mereu si mereu..."
"Deci?"
"Iau tricolorele"
(fericita) "Patriot?"
(zambind fals) "Plictisit!"
Stiu ca pana acasa ma voi fi saturat cu (si de) Romul Tricolor, si ca la urmatoarea achizitie voi opta, din nou, pentru nestatornicele si ne-saturantele dulcegarii de import cu ambalaj de fite, apoi ma voi suci din nou spre ceva mai... de esenta tare... si tot asa. Dulce sa fie... Si totusi nu :). First class quality si la bani putini... greu, dar poate ca nu imposibil :). Stii, au pescarii astia Dumnezeul lor ;)
(In amintirea unui memorabil moment de asta vara cand, in Bamboo, Marcel a refuzat o pipita: "Ia fitza ta si.. du-te!". Prietenii stiu de ce. Poate si pentru ca, asa cum spune Robert, "Unii ie mai soferi de X5 decat altii, care ie mai pescari". Si poate ca, asa cum recunoaste si aia de ie mai soferi de X5 decat aialantii, "uneorii pescarii scoate din balta cate o sirena de n-au dus acasa in viata lor nici aia de ie soferi de X5... care ie Marcel... care este... care de fapt e a lu tac`su... da` iel ii ala de`l conduce... care oricum ie la Frankfurt, si nu vine decat in concedii, asa ca nu ma stresati cu "da` ba si mie numarul lui de telefon"... care este... care ati inteles voi).
Are pescarii Dumnezeul lor, maica!
Care are... are. Care n-are ... o sa aiva...
Cruce agiuta...
